marți, 11 decembrie 2012

A thing that annoys me...

Incepe sa ma calce din ce in ce mai mult pe nervi ca oricat de originali, iesiti din tipare pretindem sa fim fiecare din noi, ajungem mereu sa copiem pe altii. Citisem undeva ca este tipic noua sa copiem. Daca de exemplu, persoana din fata noastra sta cu bratele incrucisate, intr-o pozitie defensiva, avem tendinta sa facem la fel. E ceva la nivel psihologic care ne depaseste si un mecanism de care nu suntem constienti.
Pot sa inteleg  din asta ca instinctul de a te incadra intr-o categorie, de a te asocia cu ceilalti, instinctul de turma este mult mai puternic decat asa-zisa noastra dictinctie fata de ceilalti. Ei bine, cumva in aceste zile mi-am dat seama de acest lucru si pot afirma cu tarie ca urasc felul acesta de a reactiona al nostru. Mi se pare atat de gresit ca si expresia sa raspunzi la foc cu foc sau ochi pt ochi si dinte pt dinte. De ce? Pentru ca atunci cand reactionezi la fel dar de fapt tu vrei sa te manifesti in felul tau, cred ca instinctiv persoana de fata este deranjata desi aparent nu stie sau nu vrea sa-si dea seama de ce anume. De ce sa ne copiem? Cu ce ne ajuta asta? De ce suntem claditi asa? Multe intrebari fara raspuns. Si totusi eu as spune: "Dinte pentru dinte si ochi pentru ochi pana ramanem toti orbi". Morala: chiar daca este in "ADN-ul" tau, nu copia, incearca sa fii tu insuti iar actiunile si felul de a fi sa te diferentieze net de altii caci eu cred ca diversitatea e cea mai importanta. So, be yourself because everyone else is taken!

Feel again


miercuri, 28 noiembrie 2012

joi, 15 noiembrie 2012

One More Night




Dedicatie unei persoane inca speciale mie...

duminică, 28 octombrie 2012

miercuri, 17 octombrie 2012

Cruel Memories

I loved you so much
And yearned for your touch
Adoring every part of you
Sometimes your lacks too.
 I thought you felt the same,
But it was just a game
To prove yourself you were great,
Making me have faith
In the person you apparently were.
And somehow you could ignore
My suffering and pain,
My yell for help in vain
As I was paying
For what you were not saying.

Today, as I walk through the lane
Of memories I still feel pain
And I would give a thousand years
To forget my own fears...

 (By me...a long time ago.)

duminică, 14 octombrie 2012

joi, 4 octombrie 2012

Romance Sonambulo

Verde que te quiero verde. 
Verde viento. Verdes ramas. 
El barco sobre la mar 
y el caballo en la montaña. 
Con la sombra en la cintura 
ella sueña en su baranda, 
verde carne, pelo verde, 
con ojos de fría plata. 
Verde que te quiero verde... 
 
 Federico García Lorca                                   

 


duminică, 30 septembrie 2012

duminică, 23 septembrie 2012

miercuri, 19 septembrie 2012

Birocratia omoara Romania!

19 septembrie 2012...o zi ca toate celelalte...sau asa credeam eu inainte de a incepe goana dupa hartii si hartiute(nu, nu ma duceam la maculatura). Ma trezesc de dimineata, imi rezolv treburile prin casa si apoi pornesc la drum incarcata cu rabdare din belsug pentru ca stiam ce urma sau cel putin asa aveam impresia. Era una din zilele acelea din an in care trebuia sa ma plimb cu hartii si taxe si asa mai departe. Prima oprire: CNAS. Inainte de a ajunge traiam cu impresia (da, eu sunt mereu cu impresiile la mine) ca trebuie sa le flutur o foaie din 2011 ca na, noi suntem mereu in reluare si sa plec la alte treburi, places to go, people to see. Ajunsa acolo, stau desigur la o coada de cel putin 15 minute ca de, nu mai suntem pe vremea lui Ceausescu sa stam in sir indian la paine ci la cotizat. In timpul acestor minute care mi s-au parut interminabile ma gandeam daca sa astept linistita sa ma treaca toate apele in incaperea aceea unde aerul conditionat lipsea cu desavarsire sau sa o iau la fuga si sa nu ma mai intorc vreodata...din pacate nu prea era alegerea mea, tot acolo as fi revenit. Astfel, ajunsa in fata ghiseului cu pricina, mi se mai da o foaie de completat ca na, cele 900 completate la ei pana acum n-au fost de ajuns (saracii copaci!) si apoi, dupa alte vreo zece minute de asteptare mi se specifica ca mai am inca de platit pe 2011 o suma de bani pe care nu o voi plati la ei ci la finante dupa ce vor trimite cei de la CNAS toate datele(logica lor lasa mult de dorit dar na, sunt institutii ale statului, isi permit). Incercand sa aflu niste informatii suplimentare despre ce si cum si mai ales de ce mi se mai precizeaza ca am o suma considerabila de platit ca penalizare pentru ca cei de la Finante lucreaza cu drag si spor si nu mi-au trimis pliculetul  cu pricina la timp. Toate bune si frumoase, ies de la CNAS foarte bine dispusa si ma indrept catre Fortele de Munca unde am de depus acelasi formular din 2011. La fel, traiesc cu speranta ca las hartia si plec. Gresit! Functionara de birou imi spune, din fericire pe un ton foarte amabil, ca altfel cred ca as fi explodat de tot si m-as fi transformat in godzilla si faceau astia godzilla 2(poate de mare succes), ca mai trebuie sa le aduc si formularul 200 din 2011. Formularul 200? De parca as fi stiut ce inseamna. Doamna, la fel de amabila mi-a explicat ca e declaratia de la Finante pe 2011. Bun, acum, trecuta deja de toate apele si pe cale pentru a 2-a oara sa las totul balta si sa fug unde vad cu ochii, respir adanc si o sun pe mama sa caute in arhiva. Mai trec alte 10-15 minute. Mama ma suna inapoi si-mi spune ca probabil ar fi bine sa plec de acolo. Nu gaseste hartia ceruta si trebuie sa se duca sa ia o copie de la Finante iar apoi sa mi-o trimita prin fax. De ce sa termin cu hartiutele chiar azi? Si maine e o zi doar...cum spunea si Scarlett in "Pe aripile vantului". Totusi, am vaga impresie ca si Rhett Butler s-ar intoarce mai repede la Scarlett decat as reusi eu sa-mi inchei socotelile cu statul pe anul care tocmai a trecut...To be continued

Citatul Zilei


"Cine ştie cu siguranţă dacă e convins de ceva ori nu?… Şi cât de des luăm drept convingere o iluzie a simţurilor sau o eroare a minţii!… Îmi place să mă îndoiesc de toate: această dispoziţie nu te împiedică să ai un caracter ferm şi hotărât; dimpotrivă, în ceea ce mă priveşte, eu păşesc tot mai îndrăzneţ înainte, când nu ştiu ce mă aşteaptă." Mihail Lermontov, Un erou al timpului nostru

marți, 18 septembrie 2012

joi, 13 septembrie 2012

Bourne Legacy

Toata lumea sunt convinsa ca stie de acum despre ce e vorba cat decat in faimoasa serie de 3 filme Bourne cu Matt Damon in rol principal, actor care isi face treaba cu profesionalismul cu care ne-a obisnuit. Ei bine, Bourne Legacy e continuarea acesteia dar fara Matt Damon, care aparent si-a luat o pauza de la film in asteptarea unei parti cu adevarat reusite. La inceput, ideea nu-mi inspira deloc incredere pentru ca Bourne fara Bourne suna ca o adiere de vant care bate in directia gresita. Aceleasi radacini, alta poveste iar actorul Jeremy Renner, insarcinat in aceasta a 4-a parte sa duca mostenirea mai departe, nu-mi parea foarte convingator in acest rol, cel putin din ceea ce zarisem in trailer. Cu toatea astea am hotarat intr-o seara sa dau o sansa filmului mai ales pentru ca primele 3 parti mi-au placut foarte mult. Surpriza a fost cat se poate de placuta pentru ca m-am trezit in fata unei continuari foarte bine realizate si cu actori de exceptie din punctul meu de vedere. Filmul te tine in suspans pe intregul parcurs, evenimentele se leaga lin, actiunea te copleseste si nu iti lasa loc si timp de a-ti zbura mintea la altceva pentru macar doua secunde. In cazul in care nu l-ati vazut as spune ca e un MUST pe lista voastra si vi-l recomand sa-l descoperiti voi insisi. Daca inca nu v-am convins, poate va face asta trailer-ul de mai jos! 


luni, 10 septembrie 2012

marți, 4 septembrie 2012

luni, 13 august 2012

vineri, 20 iulie 2012

marți, 17 iulie 2012

luni, 25 iunie 2012

vineri, 8 iunie 2012

luni, 4 iunie 2012

duminică, 13 mai 2012

vineri, 27 aprilie 2012

joi, 5 aprilie 2012

luni, 19 martie 2012

miercuri, 14 martie 2012

joi, 1 martie 2012

duminică, 26 februarie 2012

sâmbătă, 18 februarie 2012

joi, 9 februarie 2012

luni, 6 februarie 2012

Sometimes all you need is yourself

"Lo único que me duele de morir, es que no sea de amor" spunea Gabriel Garcia Marquez in romanul sau "Dragoste in vremea holerei". Oare n-ar fi mai usor daca am muri din dragoste? Atunci cand suferim din dragoste, murim incet pe dinauntru si nimeni nu ne poate ajuta, nici noi insine cateodata pentru ca suntem prea prinsi in acel sentiment si acele stari ca sa gandim limpede. De aceea se numeste dragoste. Vine pe neasteptate ca un hot care se furiseaza in aceeasi camera cu tine fara sa-ti dai seama pana cand nu ti-a furat bunul cel mai de pret, in cazul asta, inima si te pune sa faci lucruri pe care nici nu credeai ca le puteai face vreodata, lucruri pe care nici nu le-ai recunoaste cand nebunia trece. Esti impulsiv, esti dispus sa faci orice numai sa dobandesti o privire dulce, macar un cuvant dragut din partea pesoanei iubite care sa ti se intipareasca in minte si sa-ti intre in suflet pentru a te trezi a 2-a zi cu speranta ca el/ea te va iubi. Nu te lasi pana nu ajungi la fundul sacului si ai facut totul posibil ca acea persoana sa raspunda sentimentelor tale. Daca cineva te-ar atentiona nu te-ai recunoaste pe tine caci asta e dragostea de fapt, o nebunie dulce pe care toti o vrem cu ardoare, o dorim, o visam.
Dar ce te faci cand pesoana pe care o iubesti nu te iubeste la randul ei si toate stradaniile tale sunt fara rost? Speri si speri si apoi te plictisesti de sperat si speri din nou. Te agati de cel mai mic detaliu, de cele mai insignifiante cuvinte spuse de persoana draga tie si continui sa te incapatanezi in acest sentiment ca un copil razgaiat care nu intelege ca jucaria nu e a lui si ar fi bine sa o lase din mana. In acel moment nici toate cuvintele din lume nu te-ar putea alina, esti singur cu durerea ta si nimeni nu te poate intelege...sau cel putin asa crezi tu. Ce-i de facut? Singurul lucru demn de facut e sa te retragi cu capul sus, sa suferi in tacere pana cand golul din inima ta nu va mai fi asa gol sau cel putin nu ti se va mai parea ca si cum inima ta ar fi fost un bibelou iar acum e sfaramat in mii de bucatele care inca mai misca dar asta doar pentru ca bate vantul si le imprastie.
De ce nu murim din dragoste? Pentru ca omul e facut sa spere, sa se ridice dupa lovituri puternice suferite si sa mearga mai departe cautand in continuare acea persoana care te-ar face fericita chiar si atunci cand te-ai certa cu ea si ea poate te asteapta undeva, cuminte, sau poate ca nu, poate persoana aia esti tu, tu care trebuie sa te iubesti si sa ai grija de tine mai presus de orice.
A muri din dragoste este un vis...sau poate un cosmar dar de ce sa mori din dragoste pentru altcineva si sa nu traiesti din dragoste pentru tine?

ACTA

sâmbătă, 4 februarie 2012

marți, 17 ianuarie 2012

marți, 10 ianuarie 2012

marți, 3 ianuarie 2012

duminică, 1 ianuarie 2012