" ca el/ea te va iubi. Nu te lasi pana nu ajungi la fundul sacului si ai facut totul posibil ca acea persoana sa raspunda sentimentelor tale. Daca cineva te-ar atentiona nu te-ai recunoaste pe tine caci asta e dragostea de fapt, o nebunie dulce pe care toti o vrem cu ardoare, o dorim, o visam.
Dar ce te faci cand pesoana pe care o iubesti nu te iubeste la randul ei si toate stradaniile tale sunt fara rost? Speri si speri si apoi te plictisesti de sperat si speri din nou. Te agati de cel mai mic detaliu, de cele mai insignifiante cuvinte spuse de persoana draga tie si continui sa te incapatanezi in acest sentiment ca un copil razgaiat care nu intelege ca jucaria nu e a lui si ar fi bine sa o lase din mana. In acel moment nici toate cuvintele din lume nu te-ar putea alina, esti singur cu durerea ta si nimeni nu te poate intelege...sau cel putin asa crezi tu. Ce-i de facut? Singurul lucru demn de facut e sa te retragi cu capul sus, sa suferi in tacere pana cand golul din inima ta nu va mai fi asa gol sau cel putin nu ti se va mai parea ca si cum inima ta ar fi fost un bibelou iar acum e sfaramat in mii de bucatele care inca mai misca dar asta doar pentru ca bate vantul si le imprastie.
De ce nu murim din dragoste? Pentru ca omul e facut sa spere, sa se ridice dupa lovituri puternice suferite si sa mearga mai departe cautand in continuare acea persoana care te-ar face fericita chiar si atunci cand te-ai certa cu ea si ea poate te asteapta undeva, cuminte, sau poate ca nu, poate persoana aia esti tu, tu care trebuie sa te iubesti si sa ai grija de tine mai presus de orice.
A muri din dragoste este un vis...sau poate un cosmar dar de ce sa mori din dragoste pentru altcineva si sa nu traiesti din dragoste pentru tine?
Dar ce te faci cand pesoana pe care o iubesti nu te iubeste la randul ei si toate stradaniile tale sunt fara rost? Speri si speri si apoi te plictisesti de sperat si speri din nou. Te agati de cel mai mic detaliu, de cele mai insignifiante cuvinte spuse de persoana draga tie si continui sa te incapatanezi in acest sentiment ca un copil razgaiat care nu intelege ca jucaria nu e a lui si ar fi bine sa o lase din mana. In acel moment nici toate cuvintele din lume nu te-ar putea alina, esti singur cu durerea ta si nimeni nu te poate intelege...sau cel putin asa crezi tu. Ce-i de facut? Singurul lucru demn de facut e sa te retragi cu capul sus, sa suferi in tacere pana cand golul din inima ta nu va mai fi asa gol sau cel putin nu ti se va mai parea ca si cum inima ta ar fi fost un bibelou iar acum e sfaramat in mii de bucatele care inca mai misca dar asta doar pentru ca bate vantul si le imprastie.
De ce nu murim din dragoste? Pentru ca omul e facut sa spere, sa se ridice dupa lovituri puternice suferite si sa mearga mai departe cautand in continuare acea persoana care te-ar face fericita chiar si atunci cand te-ai certa cu ea si ea poate te asteapta undeva, cuminte, sau poate ca nu, poate persoana aia esti tu, tu care trebuie sa te iubesti si sa ai grija de tine mai presus de orice.
A muri din dragoste este un vis...sau poate un cosmar dar de ce sa mori din dragoste pentru altcineva si sa nu traiesti din dragoste pentru tine?
am citit intr-o carte a unui autor pe care il apreciez foarte mult (si nici macar nu era despre dragoste! :P) ca in orice pierdere trebuie sa invatam sa ne acordam o perioada de "doliu", in care sa ne dam voie sa suferim asa cum simtim, pentru ca mai apoi sa ne putem ridica si sa mergem mai departe. mi s-a parut un sfat inteligent si de bun simt. :)
RăspundețiȘtergerepai asa e, dar dupa aia trebuie sa te aduni si sa-ti vezi de viata:)
RăspundețiȘtergere