Life

"There's a hole in my chest where my heart used to be" era expresia care ma putea caracteriza cel mai bine zilele trecute in urma unor evenimente care m-au facut tare nefericita, m-au lovit foarte tare si m-au durut. Viata mea arata ca un bibelou sfaramat in mii de bucati cu atata ura incat nimic nu ar mai fi descifrat cum arata inainte. Prin ceata, treptat, am incercat sa inteleg ce se intampla si de ce. Apoi am inteles ca nu are rost sa incerc sa unesc bucatile puzzle-lui din care o sa lipseasca mereu ceva. De ce? Pentru ca forta de a-mi continua viata de unde am lasat-o inainte acestei intamplari trebuia sa o gasesc in mine insami nu in ceea ce justifica toata aceasta poveste. Intotdeauna am crezut ca totul se intampla in viata asta cu un scop, nimic nu e intamplator. Asta m-a facut sa ma ridic, sa ma adun si sa incerc sa-mi vad de viata mea. Inca sunt in acest proces dar acum sunt absolut sigura ca totul va fi bine. In concluzie, as vrea sa va dau un sfat: iubiti-va si apreciati-va mai mult pe voi insiva inainte de a pretui pe oricine altcineva pentru ca in cele din urma tot cu noi insisi ramanem in final.