Letting go...

An de an de ziua mea astept cu infrigurare urarile de la multi ani sperand ca va fi si a lui acolo, mica, insignifianta pentru oricine in afara de mine...dar nu vine si e ca si cum as astepta ploaia in mijlocul Saharei; stiu ca nu sunt sanse dar ma agat de o speranta, oricat de mica ar fi ea. Stiu foarte bine care e realitatea dar nu ma pot opri din a spera. Nu, nu e o iubire neimpartasita, nu mai e. E o prietenie pierduta. Uneori ma invinuiesc, alteori il invinuiesc si adesea aceeasi intrebare imi revine pe buze: de ce? De ce nu pot uita? De ce pastrez in inima mea un trandafir care s-a ofilit demult? De ce ne place cateodata sa ne tinem cu dintii de oameni care nu mai pot si nu mai vor sa faca parte din viitorul nostru? Nu e de ajuns ce am trait? A fost frumos dar a trecut si timpul trebuie sa fi sters demult urmele. Cu toate astea ma doare, ma va durea toata viata. Nu mai trag speranta ca va fi altfel vreodata. Si ca tot veni vorba de speranta, la anul nu voi mai spera. E de ajuns! 

Draga prietene (caci intotdeauna te voi considera un prieten), ai fost langa mine intr-o perioada agitata din viata mea si m-ai ridicat cand am cazut, m-ai imbarbatat, m-ai sustinut, m-ai iubit cu calitatile si mai ales cu defectele mele care nu sunt putine si iti multumesc din tot sufletul. Imi voi aminti mereu momentele frumoase petrecute impreuna  pline de rasete si de voie buna si voi uita toate cuvintele aspre pe care ni le-am spus odata. Now, I'm letting you go! Have a great, great life!

Si voi, dragii mei, pretuiti ce aveti, cand aveti si priviti mereu spre viitor oricat de greu ar parea cateodata caci acolo e viata voastra, orice ar fi!

Sometimes all you need is yourself

"Lo único que me duele de morir, es que no sea de amor" spunea Gabriel Garcia Marquez in romanul sau "Dragoste in vremea holerei". Oare n-ar fi mai usor daca am muri din dragoste? Atunci cand suferim din dragoste, murim incet pe dinauntru si nimeni nu ne poate ajuta, nici noi insine cateodata pentru ca suntem prea prinsi in acel sentiment si acele stari ca sa gandim limpede. De aceea se numeste dragoste. Vine pe neasteptate ca un hot care se furiseaza in aceeasi camera cu tine fara sa-ti dai seama pana cand nu ti-a furat bunul cel mai de pret, in cazul asta, inima si te pune sa faci lucruri pe care nici nu credeai ca le puteai face vreodata, lucruri pe care nici nu le-ai recunoaste cand nebunia trece. Esti impulsiv, esti dispus sa faci orice numai sa dobandesti o privire dulce, macar un cuvant dragut din partea pesoanei iubite care sa ti se intipareasca in minte si sa-ti intre in suflet pentru a te trezi a 2-a zi cu speranta ca el/ea te va iubi. Nu te lasi pana nu ajungi la fundul sacului si ai facut totul posibil ca acea persoana sa raspunda sentimentelor tale. Daca cineva te-ar atentiona nu te-ai recunoaste pe tine caci asta e dragostea de fapt, o nebunie dulce pe care toti o vrem cu ardoare, o dorim, o visam.
Dar ce te faci cand pesoana pe care o iubesti nu te iubeste la randul ei si toate stradaniile tale sunt fara rost? Speri si speri si apoi te plictisesti de sperat si speri din nou. Te agati de cel mai mic detaliu, de cele mai insignifiante cuvinte spuse de persoana draga tie si continui sa te incapatanezi in acest sentiment ca un copil razgaiat care nu intelege ca jucaria nu e a lui si ar fi bine sa o lase din mana. In acel moment nici toate cuvintele din lume nu te-ar putea alina, esti singur cu durerea ta si nimeni nu te poate intelege...sau cel putin asa crezi tu. Ce-i de facut? Singurul lucru demn de facut e sa te retragi cu capul sus, sa suferi in tacere pana cand golul din inima ta nu va mai fi asa gol sau cel putin nu ti se va mai parea ca si cum inima ta ar fi fost un bibelou iar acum e sfaramat in mii de bucatele care inca mai misca dar asta doar pentru ca bate vantul si le imprastie.
De ce nu murim din dragoste? Pentru ca omul e facut sa spere, sa se ridice dupa lovituri puternice suferite si sa mearga mai departe cautand in continuare acea persoana care te-ar face fericita chiar si atunci cand te-ai certa cu ea si ea poate te asteapta undeva, cuminte, sau poate ca nu, poate persoana aia esti tu, tu care trebuie sa te iubesti si sa ai grija de tine mai presus de orice.
A muri din dragoste este un vis...sau poate un cosmar dar de ce sa mori din dragoste pentru altcineva si sa nu traiesti din dragoste pentru tine?

Just memories?

Ultima perioada pentru mine a adus in prim-plan amintiri care s-au perindat ca intr-un spectacol, iesind una cate una la lumina. Poate e anotimpul si astenia de primavara isi face simtita prezenta; poate vremea din ce in ce mai schimbatoare care ne inunda cu ploaie iar peste 2 minute soarele ne zambeste de parca nu ne-ar fi parasit niciodata; poate e doar firea mea sensibila si combinatia ucigatoare dintre 2 temperamente diametral opuse. Cert e ca in fiecare moment imi atrage gandurile o amintire mai veche sau mai noua, mai dulce sau mai amara. Sunt nenumarate amintirile care ma fac sa zambesc la fiecare pas dar sunt si unele pe care as vrea sa le ingrop pentru totdeauna pentru a putea astfel sa-mi vad mai departe de drum, cu speranta si cu aceeasi incredere in oameni.
Citisem undeva odata ca "trecutul este noapte iar amintirile sunt candele ce se sting una cate una" si citatul mi-a ramas intiparit in minte. Dar oare ce suntem noi fara amintiri? Oare nu amintirile, dulci sau amare, sunt o a parte din noi? Ele ne ridica uneori sau ne arunca in prapastia cea mai adanca dar poate cu scopul de a o lua de la capat cu mai multa putere si hotarare si a lupta in continuare pentru ca vrem ca unele momente sa se repete si unele nu. Amintirile ne arata de unde am plecat si unde am ajuns si ele stiu toata povestea noastra fara a indrazni sa o spuna si la altii.
Azi, ca in ultima saptamana, imi aduc aminte cu drag ca aproximativ cu un an in urma ma bucuram de un concediu de Paste in frumoasa Spanie alaturi de Gabi si de buna mea prietena Natalia. Senzatia de bucurie pe care am simtit-o atunci imi inunda si acum mintea si inima doar la o simpla aducere aminte si stiu ca oriunde voi fi voi duce aceasta amintire cu mine ca si celelalte momente de pret petrecute in compania oamenilor care au un loc in inima si in viata mea. Dar pe voi ce amintiri va "bantuie"?

Somewhere in the land of boredom

Dupa cum va sugereaza si titlul, plictiseala este cuvantul cheie abordat de mine azi dar nu in sensul lui propriu, definindu-se ca o stare in care nu ai ce face si deci stai si te gandesti ca viata e plictisitoare ci ca "a state of mind". In ultima vreme sunt plictisita de oameni plictisiti dar care nu se chinuie sa realizeze ceva astfel incat sa depaseasca starea, sunt plictisita sa vad aceleasi fete mohorate sau dimpotriva, mult prea zambarete(un caz anume), sunt plictisita sa imi sune in auz aceleasi lucruri plictisitoare si suflate de mult, sunt plictisita sa spun da in loc de nu si invers pentru ca asa se cade si sa-mi pastrez ideile pentru mine, sunt plictisita sa astept sa treaca criza de cand ma stiu si in final, ma plictisesc asteptand ca oamenii sa nu mai ascunda esenta in spatele transparentei aparente si sa spuna lucrurilor pe nume. Si totusi, deviza "noastra" e "land of choice" nu "land of boredom" dar dupa parerea mea it might as well be the same!

Just...life

Zilele trec cu viteza luminii iar eu incerc in putinul timp liber de care dispun pe zi sa ma pacalesc singura ca ma simt bine si ca viata mea e exact acolo unde ar trebui. Pacat ca nu am talent la asta si astfel, impresia mea se destrama dupa cateva secunde.
I miss talking to you, I miss laughing with you, I miss making fun of all the things with you, I miss the first person I would go to tell my stories to, I miss you! There, I said it! Unfortunately, it doesn't matter anymore to you, to anybody else but me...

Life

"There's a hole in my chest where my heart used to be" era expresia care ma putea caracteriza cel mai bine zilele trecute in urma unor evenimente care m-au facut tare nefericita, m-au lovit foarte tare si m-au durut. Viata mea arata ca un bibelou sfaramat in mii de bucati cu atata ura incat nimic nu ar mai fi descifrat cum arata inainte. Prin ceata, treptat, am incercat sa inteleg ce se intampla si de ce. Apoi am inteles ca nu are rost sa incerc sa unesc bucatile puzzle-lui din care o sa lipseasca mereu ceva. De ce? Pentru ca forta de a-mi continua viata de unde am lasat-o inainte acestei intamplari trebuia sa o gasesc in mine insami nu in ceea ce justifica toata aceasta poveste. Intotdeauna am crezut ca totul se intampla in viata asta cu un scop, nimic nu e intamplator. Asta m-a facut sa ma ridic, sa ma adun si sa incerc sa-mi vad de viata mea. Inca sunt in acest proces dar acum sunt absolut sigura ca totul va fi bine. In concluzie, as vrea sa va dau un sfat: iubiti-va si apreciati-va mai mult pe voi insiva inainte de a pretui pe oricine altcineva pentru ca in cele din urma tot cu noi insisi ramanem in final.

Daydreaming

In sfarsit pot sa "respir" din nou si sa ma ocup si cu altceva decat cu statul in fata laptopului si tastatul pana la a cadea lata la "datorie". Gata cu disertatia si implicit cu lucratul pana tarziu, incercand sa nascocesc metode noi de abordare a unei probleme stiind ca acestea sunt de fapt reafirmate, ele fiind descoperite de altii. Si, as putea spune ca m-am sincronizat perfect . O data cu reintoarcerea timpului meu liber a venit si primavara in toata splendoarea ei iar afara sunt, finally, 18 grade Celsius (incredibil dar adevarat!) In curand soseste si mult asteptata vacanta de Paste si deja imi zboara gandul la alte mari si tari. Visez deja la lucrurile frumoase, interesante si incitante, pe care le voi vedea si mai ales la revederea cu prieteni dragi mie in zilele de concediu de care voi avea parte. So, vacation, here I come!:D

Amarte es mi pecado

O zi stralucitoare de vara si totul a fost foarte clar in mintea si in sufletul meu. Dar, exact atunci ai plecat cu tot cu felul tau amuzant si charming de a fi si cu inima mea si nu te-ai mai uitat in urma. Ascult la nesfarsit melodii de dragoste si ma gandesc la tine...cu cat incerc sa nu o fac, cu atat mai mult revin la asta. Pe buze inca imi stau cuvinte nerostite, gata sa ma arda si as vrea sa-ti spun: "I'd rather fight with you than make love with anybody else". I love you, you idiot and somewhere in the near future I'll stop doing that!

Revelatie

Ma gandeam eu ieri, nu in lipsa de altceva mai bun de facut, ci in lipsa de chef de facut ce trebuie, ca ma plang de la o vreme ca "the game is getting old", ca sunt satula de pastrat aparente si a ma juca de-a baba oarba cand, deodata, mi se intampla sa am o revelatie si sa-mi dau seama subit ca tot eu sunt cauza lucrurilor care se petrec. You can't be played if you don't want to! Deci hotarat, nu mai vreau sa fac asta!

Valentine's Day

Iata ca a venit si ziua cea mai asteptata din an pentru unii amatori de "too much sugar" care vor sa demonstreze cat de mult isi iubesc perechea (de parca nu ar putea in tot restul celor 365 de zile) oferind cadouri pufoase si/sau dulci care sunt ingrozitor de penibile. Astfel, la fiecare magazin din oras, in fiecare vitrina prost ornata zac chestii rosii, inimioare cat casa, cu dedicatii demult expirate. De ce ar cumpara oamenii asa ceva mi-e peste putinta sa inteleg, sau, ma rog, nu vreau. Cert e ca de Sf. Valentin "love is all around" de parca in restul timpului dragostea nu e decat un breloc de chei. Dar, poate inteleg eu gresit aceasta "sarbatoare", mie parandu-mi-se o zi care le da ocazia unora sa fie mai penibili decat sunt de obicei. Da, am spus deja de 2 ori cuvantul penibil asa ca ar fi cazul sa inchei oferindu-le celor care au cat decat simtul umorului altfel de versuri de Sf. Valentin (unele stupide ca aceasta zi dar nu patetice macar), sa fiu si eu in pas cu moda!

What inspired this amorous rhyme?
Two parts vodka, one part lime.

Roses are red, violets are blue,
Sugar is sweet, and so are you.
But the roses are wilting, the violets are dead,
The sugar bowl's empty and so is your head.

Roses are red,
Violets are blue.
God made me pretty.
What happened to you?

Roses are red,
Violets are blue.
Someone like you,
Belongs in a zoo.

Loving beauty you float with grace,
If only you could hide your face.

I love your smile, your face, your eyes -
Damn, I'm good at telling lies!

I see your face when I am dreaming.
That's why I always wake up screaming.


My feelings for you no words can tell,
Except for maybe "go to hell".