A venit toamna si 1 septembrie m-a prins in toata splendoarea sa la Tg. Mures, intr-o alta excursie de nevoie. Astfel, am ajuns acolo unde spuneam ca nu o sa mai calc niciodata si am aflat cu ocazia asta ca "never say never" nu este doar o alta expresie idioata. Despre "peripetiile" mele in acest oras nu prea am ce povesti. A fost cumva placut sa il revad. Studiind peisajul am realizat ca timpul isi pune amprenta peste orice si ca nimeni si nimic nu ramane la fel desi cateodata avem noi impresia ca se intampla exact opusul. Acestea fiind spuse, va las, as usual, sa admirati pozele pe care le-am facut cu ocazia sederii mele in Tg. Mures.
Dupa un an in care nu prea am avut timp sa revad Iasul in toata splendoare lui prin popasurile foarte rapide de care am avut parte, am ajuns in sfarsit in luna iulie sa am parte de o vacanta (sa spunem) de 8 zile in acest oras. De fiecare data cand ajung in orasul studentiei mele un amalgam de sentimente si amintiri imi invadeaza mintea si sufletul in acelasi timp si il regasesc totdeauna parca altfel decat l-am lasat. De aceasta data n-am ajuns asa binedispusa la Iasi iar unele amintiri legate de acest oras mi-au adancit si mai mult starea dar, cu toate astea, orasul si mai les prietenii cu care m-am revazut dupa mult timp aici mi-au inseninat cele 8 zile si m-au facut sa ma simt din nou myself, fericita si zambareata si le multumesc. Ce as mai putea sa spun despre Iasi? M-am simtit ca de oicei ca acasa si mi-a facut mare placere sa revad locurile dragi mie. In final, am plecat din Iasi mai impacata cu mine insami si cu speranta ca foarte curand voi calca din nou pe acele meleaguri care vor ramane mereu in inima mea! Dupa cum v-am obisnuit, in sfarsit puteti sa admirati cateva poze cu Iasi.
Ultima destinatie a vacantei noastre a reprezentat-o micul dar celebrul oras Salamanca, un oras minunat, cunoscut datorita universitatii de aici, cea mai veche din Spania, infiintata in 1218 si datorita superbei catedrale care domina orasul. Inca de la distanta orasul te capteaza cu panorama raului Tormes si a numeroaselor poduri peste acesta precum si vederea impunatoarei catedrale intr-o imbinare a stilurilor baroc si gotic. Este un oras care framanta de lume, de tinerete, energie si petreceri fiind plin de studenti. Diversitatea culturala este un atuu in plus care da un colorit aparte Salamancai. Mascota universitatii este o broscuta foarte simpatica numita de spanioli "la ranita de la suerte" (norocoasa). La baza acestui simbol sta si o legenda interesanta. In arhitectura peretilor exteriori ai catedralei sa gaseste o mica broasca. Se spune ca studentul care o descopera are noroc tot restul anului dar nici un student nu a reusit pana acum sa gaseasca broasca pe fatada catedralei. Cu toate astea, la ranita de la suerte ramane simbolul intregului oras. In Salamanca am petrecut doua zile frumoase la sfarsit de vacanta. Am cutreierat ore in sir strazile, am vizitat catedrala, muzee, am improvizat un picnic cu cozonac pe malul raului Tormes si desigur ca am si petrecut pana dimineata ca niste adevarati Salmantini iar la sfarsit am mai adaugat o prietena in plus "listei" noaste. Incheierea peripetiilor noastre si a saptamanii petrecute in Spania a fost cat se poate de potrivita. Ne-am intors acasa mai odihniti, mai binedispusi dar lasand si o parte din inima noastra pe acest taram insorit, Spania. Cu speranta ca v-a placut, inchei povestirea mea aici si va las sa va delectati cu poze, pana la urmatoarea vizita in aceasta tara. A la proxima!
