Too Fast, Too Furious!

Într-una din zilele trecute am avut onoarea sau oroarea (depinde din ce unghi se priveşte problema)să fac o plimbare până în "inima" ţării noastre, eternul şi fascinantul Bucureşti. Cu această ocazie, în afară de a realiza încă o dată că şoselele noastre sunt inexistente am mai avut o revelaţie, aceea că suntem adesea, dacă nu în permanenţă, prea nervoşi, iritaţi şi grabiţi. Ne pierdem cumpătul cu viteza lumnii şi tot cu aceeaşi rapiditate am vrea să ajungem la destinaţie. Şi totuşi, sunt de părere că dacă am învăţa să ne stăpânim avântul, nervozitatea si graba, ar fi perfect. Da, e vorba de graba şi nervozitatea în trafic, bagaje grele pe care le purtăm cu noi în fiecare călătorie dar, mai presus de toate, de viaţă. Dacă am fi mai calmi şi mai puţin grăbiţi în a obţine de la viaţă tot ce ne dorim sau tot ce credem noi că ni se cuvine, poate că viaţa ne-ar concede aceste lucruri cu mai multă uşurinţă sau am ajunge să apreciem mai mult ce avem. Odată cu aceasta, am realiza şi că poate nu destinaţia e cheia ci drumul în sine. Aşa că, dragii mei cititori, vă dau un sfat:încetiniţi şi faceţi-vă timp să admiraţi minunile vieţii şi, mai presus de toate, enjoy the ride!(la propriu şi la figurat) Restul vine de la sine...


P.S. Pentru frăţiorul meu plecat "peste mări şi ţări" - sper că ai prins ideea, aşa că enjoy the ride acolo unde eşti! Love you! Pup!