luni, 15 iunie 2009

Maine vine iar...sau nu?

Ca un D.H. Lawrence al timpurilor moderne (in ceea ce priveste mentalitatea ca societatea moderna distruge individualitatea), stand si analizand inca o data lumea in care traim si felul nostru de a fi am descoperit din nou un mare neajuns al vietii cotidiene al secolului 21. Acest fapt se datoreaza reflexului nostru de a evada din realitate atunci cand lucrurile merg prost sau in sensul opus a ceea ce ne-am dori, refugiindu-ne in bratele trecutului sau ale viitorului dar niciodata in cele ale prezentului. Incercam cu incapatanare si chiar disperare uneori, sa retraim clipe din trecut, momente demult apuse sau sa visam viitorul cu ochii deschisi, poate, poate timpul prezent se va opri in loc si problemele sau micili noastre disconforturi vor disparea ca prin farmec. Surpriza, timpul nu numai ca nu sta in loc dar nu de putine ori ne este cel mai mare inamic. Fugim intotdeauna dupa fantasmele trecutului sau iluziile viitorului nestiind ca acestea se vor risipi intr-o clipita. Ideal ar fi sa incercam sa ne traim viata in prezent caci trecutul e trecut iar viitorul e viitor si toate visele noastre se pot implini numai in prezent. Doar acest timp prezent ne da ocazia sa schimbam lucrurile astfel incat trecutul sa fie memorabil si viitorul stralucitor. Doar aici si acum putem facem ca singura viata pe care o avem sa nu fie traita in van! Asa ca, dragii mei cititori, tine-ti minte urmatoarea fraza si faceti asta posibil zi de zi: Do not look back and grieve over the past, for it is gone; and do not be troubled about the future, for it has not yet come. Live in the present, and make it so beautiful that it will be worth remembering!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu