Not Alone

Give me your love

A quien le importa

Life

"There's a hole in my chest where my heart used to be" era expresia care ma putea caracteriza cel mai bine zilele trecute in urma unor evenimente care m-au facut tare nefericita, m-au lovit foarte tare si m-au durut. Viata mea arata ca un bibelou sfaramat in mii de bucati cu atata ura incat nimic nu ar mai fi descifrat cum arata inainte. Prin ceata, treptat, am incercat sa inteleg ce se intampla si de ce. Apoi am inteles ca nu are rost sa incerc sa unesc bucatile puzzle-lui din care o sa lipseasca mereu ceva. De ce? Pentru ca forta de a-mi continua viata de unde am lasat-o inainte acestei intamplari trebuia sa o gasesc in mine insami nu in ceea ce justifica toata aceasta poveste. Intotdeauna am crezut ca totul se intampla in viata asta cu un scop, nimic nu e intamplator. Asta m-a facut sa ma ridic, sa ma adun si sa incerc sa-mi vad de viata mea. Inca sunt in acest proces dar acum sunt absolut sigura ca totul va fi bine. In concluzie, as vrea sa va dau un sfat: iubiti-va si apreciati-va mai mult pe voi insiva inainte de a pretui pe oricine altcineva pentru ca in cele din urma tot cu noi insisi ramanem in final.

Regrete

Viva España!!!

Aseara a luat sfarsit si campionatul mondial din Africa de Sud. Invingatorii de aceasta data au fost spaniolii care au avut nevoie de ceva timp pentru a-i bate p olandezi cu 1-0 in prelungiri. Dar cum nu ma pricep la fotbal si nici nu este sportul meu preferat (at all), ma opresc doar la a spune ca mie mi-a placut sfarsitul, eu fiind de obicei o impatimita a tot ceea ce reprezinta Spania.

Sonetul 43

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine

Că ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Şi-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.
Încântă-mi ochii, spun, că tare-aş vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineaţă
Aşa cum toată noaptea umbra ta
În somnu-mi greu privirea mi-o răsfaţă.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Şi noaptea-i zi când visele te-ncheagă.


William Shakespeare

España 3

Ultima destinatie a vacantei noastre a reprezentat-o micul dar celebrul oras Salamanca, un oras minunat, cunoscut datorita universitatii de aici, cea mai veche din Spania, infiintata in 1218 si datorita superbei catedrale care domina orasul. Inca de la distanta orasul te capteaza cu panorama raului Tormes si a numeroaselor poduri peste acesta precum si vederea impunatoarei catedrale intr-o imbinare a stilurilor baroc si gotic. Este un oras care framanta de lume, de tinerete, energie si petreceri fiind plin de studenti. Diversitatea culturala este un atuu in plus care da un colorit aparte Salamancai. Mascota universitatii este o broscuta foarte simpatica numita de spanioli "la ranita de la suerte" (norocoasa). La baza acestui simbol sta si o legenda interesanta. In arhitectura peretilor exteriori ai catedralei sa gaseste o mica broasca. Se spune ca studentul care o descopera are noroc tot restul anului dar nici un student nu a reusit pana acum sa gaseasca broasca pe fatada catedralei. Cu toate astea, la ranita de la suerte ramane simbolul intregului oras. In Salamanca am petrecut doua zile frumoase la sfarsit de vacanta. Am cutreierat ore in sir strazile, am vizitat catedrala, muzee, am improvizat un picnic cu cozonac pe malul raului Tormes si desigur ca am si petrecut pana dimineata ca niste adevarati Salmantini iar la sfarsit am mai adaugat o prietena in plus "listei" noaste. Incheierea peripetiilor noastre si a saptamanii petrecute in Spania a fost cat se poate de potrivita. Ne-am intors acasa mai odihniti, mai binedispusi dar lasand si o parte din inima noastra pe acest taram insorit, Spania. Cu speranta ca v-a placut, inchei povestirea mea aici si va las sa va delectati cu poze, pana la urmatoarea vizita in aceasta tara. A la proxima!