Salutare tuturor! Am fost cam absenta pe aici de la o vreme incoace, asa cum a fost si inspiratia mea. Poate am vrut sa ma "cenzurez" putin sau poate pur si simplu viata m-a luat pe sus.
Am stat sa ma gandesc cand si cum sa astern aceste ganduri pe hartie sau am vrut sa le las uitate undeva dar ele tot au iesit la iveala. Chiar fiind pe alte meleaguri, Romania tot ma mai atinge in sensul bun si rau al cuvantului, sau sa spun rau si bun? Asa ca here it goes o scriere mai veche de-a mea:
"Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie, tara mea..." nu demult mai credeam in aceste sentimente cu intensitatea cu care am crezut in Mos Craciun de copil. Refuzam sa cred ca Romania e asa rece si indiferenta suferintei unor romani a caror singura vina cateodata e ca s-au nascut in aceasta tara pe care noi romanii suntem in stare sa o iubim si sa o detestam deopotriva. Acum ma intreb daca merita sa intorc si celalat obraz. De ce? Pentru ca tot ce vad in jur in ultima vreme e saracie, nefericire si mai presus de toate neputinta. Sunt oameni care ar muri aici pentru ca e tara lor...si mor de foame, sunt oameni greu incercati de soarta. Dar ce face Romania cu ei? Ii izoleaza si ii uita intr-un colt. La suprafata totul este neted si dedesubt sunt cioburile. Numai ca acel colt e din ce in ce mai mare si cioburile incep sa ne taie. Iar Romania suntem mai precis noi, oamenii, si noi ar trebui impreuna sa strangem cioburile si sa netezim gheata subtire ce ne sade sub picioare. Dar cum si cu ce sa incepem? Inca mai stam impietriti si asteptam...
Intre timp am emigrat la "soare si bine" si am realizat ca Romania o sa fie intotdeauna parte din mine fie ca vreau sau nu...dar mi-as dori foarte mult ca unii romani sa nu mai dea cu ciocanul si sa sparga gheata si asa subtire. Strainatatea m-a invatat ca nicaieri nu e ca acasa dar zicala asta e cu doua taisuri. Cateodata strainii pot fi mai draguti cu tine decat ai tai si asta doare. Ce ar fi sa facem sa nu mai doara?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu