Romania..tara tuturor cainilor vagabonzi...sau cel putin asa mi se pare mie, ca tara noastra e un fel de disneyland al cainiloir deoarece sunt din ce in ce mai multi si din ce in ce mai agresivi. Astfel, azi ies ca de obicei la alergarea mea matinala care ma binedispune si ma energizeaza pentru toata ziua. Vremea fiind numai buna: soare, frumos, o adiere usoara de vant, mi-am doborat recordul personal si am facut 4 ture de teren de fotbal, oprindu-ma pentru a ma odihni pret de cateva minute inainte de a mai face vreo cateva. Si cand ma plimbam fericita de-a lungul terenului savurandu-mi "victoria", imi sar in cale 5 caini cu o privire amenintatoare care incep sa latre si sa se aproapie de mine cu intentia de a ma insfaca bine. In cateva secunde am trecut de la frica la disperare si asa mai departe pana am reusit sa o sterg cat mai repede de acolo neatinsa, nu stiu cum. Dupa ce mi-am revenit din sperietura, cateva minute mai tarziu, m-au apucat nervii gandindu-ma ca cei care ar fi responsabili de a pastra strazile curate si sigure nu fac nimic, ei fiind mult prea preocupati sa-si plimbe fundul in masini luxoase. Nu e cazul sa mai amintesc de simfoniile date de acesti caini "draguti" noaptea, cu ele ne-am obisnui toti, nu-i asa? Tin sa mentionez ca sunt o iubitoare de caini si nu invers dar totul are o limita care la noi, a fost depasita demult, asta e cert. Acum ideea mea de a prinde aripi mi se pare din ce in ce mai buna si cam singura cale de a supravietui in tara in care traim, fara drumuri, cu multi caini si mizerie. Oare ce bucurii ne mai raman daca suntem incoltiti de caini, avem drumuri fara a avea cu adevarat drumuri, avem mizerie si saracie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu