Ultima perioada pentru mine a adus in prim-plan amintiri care s-au perindat ca intr-un spectacol, iesind una cate una la lumina. Poate e anotimpul si astenia de primavara isi face simtita prezenta; poate vremea din ce in ce mai schimbatoare care ne inunda cu ploaie iar peste 2 minute soarele ne zambeste de parca nu ne-ar fi parasit niciodata; poate e doar firea mea sensibila si combinatia ucigatoare dintre 2 temperamente diametral opuse. Cert e ca in fiecare moment imi atrage gandurile o amintire mai veche sau mai noua, mai dulce sau mai amara. Sunt nenumarate amintirile care ma fac sa zambesc la fiecare pas dar sunt si unele pe care as vrea sa le ingrop pentru totdeauna pentru a putea astfel sa-mi vad mai departe de drum, cu speranta si cu aceeasi incredere in oameni.
Citisem undeva odata ca "trecutul este noapte iar amintirile sunt candele ce se sting una cate una" si citatul mi-a ramas intiparit in minte. Dar oare ce suntem noi fara amintiri? Oare nu amintirile, dulci sau amare, sunt o a parte din noi? Ele ne ridica uneori sau ne arunca in prapastia cea mai adanca dar poate cu scopul de a o lua de la capat cu mai multa putere si hotarare si a lupta in continuare pentru ca vrem ca unele momente sa se repete si unele nu. Amintirile ne arata de unde am plecat si unde am ajuns si ele stiu toata povestea noastra fara a indrazni sa o spuna si la altii.
Azi, ca in ultima saptamana, imi aduc aminte cu drag ca aproximativ cu un an in urma ma bucuram de un concediu de Paste in frumoasa Spanie alaturi de Gabi si de buna mea prietena Natalia. Senzatia de bucurie pe care am simtit-o atunci imi inunda si acum mintea si inima doar la o simpla aducere aminte si stiu ca oriunde voi fi voi duce aceasta amintire cu mine ca si celelalte momente de pret petrecute in compania oamenilor care au un loc in inima si in viata mea. Dar pe voi ce amintiri va "bantuie"?
Citisem undeva odata ca "trecutul este noapte iar amintirile sunt candele ce se sting una cate una" si citatul mi-a ramas intiparit in minte. Dar oare ce suntem noi fara amintiri? Oare nu amintirile, dulci sau amare, sunt o a parte din noi? Ele ne ridica uneori sau ne arunca in prapastia cea mai adanca dar poate cu scopul de a o lua de la capat cu mai multa putere si hotarare si a lupta in continuare pentru ca vrem ca unele momente sa se repete si unele nu. Amintirile ne arata de unde am plecat si unde am ajuns si ele stiu toata povestea noastra fara a indrazni sa o spuna si la altii.
Azi, ca in ultima saptamana, imi aduc aminte cu drag ca aproximativ cu un an in urma ma bucuram de un concediu de Paste in frumoasa Spanie alaturi de Gabi si de buna mea prietena Natalia. Senzatia de bucurie pe care am simtit-o atunci imi inunda si acum mintea si inima doar la o simpla aducere aminte si stiu ca oriunde voi fi voi duce aceasta amintire cu mine ca si celelalte momente de pret petrecute in compania oamenilor care au un loc in inima si in viata mea. Dar pe voi ce amintiri va "bantuie"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu