Incepe sa ma calce din ce in ce mai mult pe nervi ca oricat de originali, iesiti din tipare pretindem sa fim fiecare din noi, ajungem mereu sa copiem pe altii. Citisem undeva ca este tipic noua sa copiem. Daca de exemplu, persoana din fata noastra sta cu bratele incrucisate, intr-o pozitie defensiva, avem tendinta sa facem la fel. E ceva la nivel psihologic care ne depaseste si un mecanism de care nu suntem constienti.
Pot sa inteleg din asta ca instinctul de a te incadra intr-o categorie, de a te asocia cu ceilalti, instinctul de turma este mult mai puternic decat asa-zisa noastra dictinctie fata de ceilalti. Ei bine, cumva in aceste zile mi-am dat seama de acest lucru si pot afirma cu tarie ca urasc felul acesta de a reactiona al nostru. Mi se pare atat de gresit ca si expresia sa raspunzi la foc cu foc sau ochi pt ochi si dinte pt dinte. De ce? Pentru ca atunci cand reactionezi la fel dar de fapt tu vrei sa te manifesti in felul tau, cred ca instinctiv persoana de fata este deranjata desi aparent nu stie sau nu vrea sa-si dea seama de ce anume. De ce sa ne copiem? Cu ce ne ajuta asta? De ce suntem claditi asa? Multe intrebari fara raspuns. Si totusi eu as spune: "Dinte pentru dinte si ochi pentru ochi pana ramanem toti orbi". Morala: chiar daca este in "ADN-ul" tau, nu copia, incearca sa fii tu insuti iar actiunile si felul de a fi sa te diferentieze net de altii caci eu cred ca diversitatea e cea mai importanta. So, be yourself because everyone else is taken!
