duminică, 31 ianuarie 2010

Clubul Sarcasticilor Irecuperabili

Avand in vedere ca timpul meu liber s-a micsorat simtitor in ultima vreme, mi-l ocup facand lucruri indispensabile (sau asa cred eu cel putin). Astfel, zilele trecute mi s-a parut important sa infiintez un club: Clubul Sarcasticilor Irecuperabili. Probabil va intrebati de ce am ales acest nume. In primul rand, numele propus de cofounder-ul meu mie una imi suna lame si prea ne trada conditia. In al doilea rand, am observat ca a fi sarcastica este lucrul la care ma pricep cel mai bine, indiferent de situatie si nu cred ca voi renunta la asta in viitorul apropiat sau indepartat. Na, ca v-am spus-o si pe asta si acum ma intorc la treaba pentru ca timpul meu liber de cinci minute a cam expirat.

vineri, 29 ianuarie 2010

Lo fatal

Dichoso el árbol, que es apenas sensitivo,
y más la piedra dura porque esa ya no siente,
pues no hay dolor más grande que el dolor de ser vivo,
ni mayor pesadumbre que la vida consciente.

Ser y no saber nada, y ser sin rumbo cierto,
y el temor de haber sido y un futuro terror...
Y el espanto seguro de estar mañana muerto,
y sufrir por la vida y por la sombra y por

lo que no conocemos y apenas sospechamos,
y la carne que tienta con sus frescos racimos,
y la tumba que aguarda con sus fúnebres ramos,

¡y no saber adónde vamos,
ni de dónde venimos!...

Ruben Dario

luni, 25 ianuarie 2010

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

vineri, 22 ianuarie 2010

Poezie uitata intr-un colt...

Though you'll never stay
I can't send you away
From my heart and from my mind
As to leave you behind
You captured my soul so well
That sometimes I go in despair
And every second that goes by
I try to say goodbye
But any dream of you
Makes me come back to you
And I could never erase
The sweetness of your embrace
The light in your eyes
Makes me realise
You are the same
So why do we play this game?

By Me

marți, 19 ianuarie 2010

duminică, 17 ianuarie 2010

Un nou salut in cartier?

Obosita dupa o zi de munca si preocupata de tot felul de lucruri, intru in bloc si apoi in lift, dand acolo peste o doamna, vecina pe care nu o mai vazusem pana atunci sau cel putin nu-mi aduc aminte. Politicoasa de felul meu, o intampin cu un salut binevoitor la care primesc raspuns: "La 4". Apas p 4, liftul ajunge imediat la destinatia doamnei si asa se termina "discutia" noastra, eu deranjandu-ma sa ii spun si la revedere la sfarsit. Oare acest "La 4" este un nou mod de a saluta lumea prin zona asta, el implicand si un buna ziua subtil? Avand in vedere ca sunt relativ nou venita in acest oras, poate am nevoie de indrumare pentru a stii cum sa ma comport in aceasta societate ca nu cumva sa ma fac de rusine si sa fiu nepoliticoasa. Daca e cineva care stie noile tendinte si vrea sa ma ajute sa nu mor proasta, sa ma anunte!

miercuri, 13 ianuarie 2010

luni, 11 ianuarie 2010

Traim in Romania si oamenii sunt asa...

In al n+1-lea episod din asa e in Romania si deci asa sunt oamenii, sau mai degraba asa sunt oamenii si deci asa e Romania, nu putea sa treaca inca o saptamana fara sa ma enervez ca atunci as fi crezut ca sunt deja in alta tara si deci ar fi de neinchipuit. Sunt unele specimene de persoane pe aici (aceleasi care nu pot deosebi realitatea de inchipuirea lor si cred ca totul va merge dupa planurile lor marete de genii), care isi dau mereu cu parerea despre una si alta, dicteaza lucruri, dar care, cand vine vorba sa actioneze si sa faca si ele ceva propriu-zis isi gasesc scuze din ce in ce mai penibile sau pur si simplu nu fac nimic, sperand ca ceilalti nu vor observa asta, avand in vedere ca talentele lor actoricesti sunt "incredibile". I have news for you: ne prindem si ar fi cazul sa va reprofilati ca nu va va merge asa la infinit!

Recomandare


O prietena mi-a recomandat cu cateva saptamani in urma cartea "Eat pray love". Fiind destul de convingatoare, am luat si eu cartea sa o citesc, nefiind totusi convinsa ca o sa fiu foarte impresionata de ea. La inceput mi s-a parut banala ca sa descopar pe parcurs ca are ceva lucruri interesante in ea. Nu voi povesti despre ce este cartea dar v-o recomand la randul meu pentru ca sunt de parere ca merita citita.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

New year, new me!

De mai mult de o saptama e un nou an. Sarbatorile au trecut intr-o clipita si odata cu ele s-a dus si anul 2009 disparand in neant precum castele de nisip spulberate de valurile haine ale marii. Privind in urma, 2009 a fost un an cu bune si rele, cu sperante si deziluzii, cu impliniri dar si dezamagiri deopotriva. In 2010 ne asteapta alte vise, sperante, idei nematerializate in anul care si-a luat la revedere de la noi. In linii mari, mi-as dori ca in acest an sa fiu mai inteleapta, mai calma, sa ma las purtata de viata acolo unde ma va duce ea fara sa ma mai impotrivesc, sa realizez proiecte uitate intr-un colt si sa ma iubesc mai mult pe mine insami. Sper sa realizez ce mi-am propus si astfel sa mai "cresc" cu un an.

duminică, 3 ianuarie 2010