marți, 21 iulie 2009

duminică, 19 iulie 2009

Orasul studentiei mele...

Iasi este orasul in care mi-am petrecut cei 4 ani de facultate. Dar pentru mine el reprezinta mult mai mult . Atatea amintiri fericite si triste deopotriva ma leaga pentru totdeauna de acest oras incantator. Acum imi vin in minte numai bucuriile traite aici: glumele obisnuite cu dragii mei colegi de la Litere in fiecare dimineata in loc de cafea, boacanele uzuale facute de noi dar si de profesori, plimbarile la fel de vesele in Copou, Tudor (zonele de atractie maxima pentru studenti) dar si Ciric, Stefan cel Mare, Podul Ros, Podul de Fier, etc, aceea aroma puternica de "sunt liber/a sa fac ce vreau, am ajuns la facultate!", petrecerile asurzitoare din Tudor, examenele la care ne uram calduros:"Picare placuta!". Intre zidurile acestui oras, in acea forfota continua de studenti si de viata traita la maxim am avut parte de primele incurcaturi pe care a trebui sa le rezolv singura, de primele prietenii stranse, prima mare iubire si lista mai poate continua. Ajunsa de curand din nou pe aceste meleaguri am retrait putin din fiecare senzatie, sentiment, emotie de alta data. Asa ca, va las si pe voi sa descoperiti cateva coltisoare din ceea ce este Iasul sau daca ati avut ocazia sa traiti acolo sa va reamintiti cate putin din ce a insemnat viata voastra in acest oras. Pentru mine Iasul va ramane mereu in amintire ca orasul in care am inceput sa "cresc" cu adevarat, sa descopar lumea din jur si pe mine insami!

Palatul Culturii
Parcul Copou
Universitatea, Mitropolia, Primaria...
http://www.worldportrait.eu/iasi-rapa-galbena/

duminică, 12 iulie 2009

Great song!

Nice writing

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod nefericit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine." (Gabriel G. Marquez)

luni, 6 iulie 2009

News flash...



Pentru impatimitii de tenis (as myself), cel mai vechi si admirat turneu de tenis, Wimbledon, s-a incheiat azi cu victoria mult asteptata a celui mai bun jucator de tenis din ultimii ani, Roger Federer! Bravo Roger!:D

sâmbătă, 4 iulie 2009

miercuri, 1 iulie 2009

Just another day...

Inca o zi care trece...Iar am dat vina pe ploaia naprasnica care nu vrea sa se opreasca si sa ne paraseasca de cateva zile bune, pentru starea in care ma aflu. Cu toate acestea, stiu foarte bine ca fenomenul natural este departe de a fi cauzatorul caderii mele emotionale. Pascal spunea ca "inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste". Ei bine, asa trebuie sa fie si in cazul meu deoarece, cu cat incerc mai mult sa ies din aceasta situatie, cu atat ma afund mai mult in ea. Oare asta imi doresc sau am ajuns sa nu mai vad dincolo de propriile frustrari si sentimente adevarul care e chiar in fata ochilor mei? Si totusi, fie ca sentimentele tale pentru mine sunt profunde sau nu, viata merge mai departe si eu trebuie sa merg cu ea, catre un cer mai senin sau mai innorat, dar altul...So, "mister perfect", now or never...

My State of Mind...