marți, 21 aprilie 2009

joi, 16 aprilie 2009

Sărbători Fericite tuturor!




În prag de sărbătoare vă doresc tuturor ca lumina sfântă să vă aducă în casă şi în suflete numai căldură şi să vă deschidă inimile spre iertare, credinţă şi iubire! Paşte Fericit!

marți, 14 aprilie 2009

Thoughts...

Mă gândeam cu ceva timp în urmă...dacă aş putea da timpul înapoi probabil că aş schimba multe lucruri. Aş încerca să refac scenariul vieţii pentru a putea repara greşelile din trecut şi a face pe toată lumea ce mă înconjoară fericită deopotrivă. Dar întrebarea e:nu aş ajunge în cele din urmă tot unde sunt acum dar pe alt drum? Dacă am putea să ne întoarcem în trecut să refacem deciziile pe care le-am luat odată şi care acum nu ni se mai par corecte nu ramânem oare aceleaşi persoane cu aceeaşi gândire? În concluzie, rezultatul nu e acelaşi în final? Dar atunci cum să facem ca viaţa noastră să fie mai aproape de perfecţiune sau să nu rănim pe nimeni? Răspunsul la această întrebare e logic, nu avem cum. Dar cred că ceea ce putem face e să trăim fiecare zi din plin şi să nu privim în urmă cu regret ci cu bucurie pentru că am făcut deopotrivă lucruri bune şi rele, am întristat pe cineva dar am şi făcut fericit pe altcineva, pentru că fiecare persoană e unică în felul ei şi astfel aduce un plus de culoare şi savoare vietii!

O poezie care se potriveşte timpurilor noastre...

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Mihai Eminescu

duminică, 12 aprilie 2009

Nice surprise visit!


După deviza că viaţa te surprinde întotdeauna când te aştepţi mai puţin, astăzi am avut parte de o vizită pe când leneveam mai cu spor în casă. Uitasem şi cum sună telefonul când am primit apelul "salvator" al unei prietene care era din întâmplare în Bacău împreună cu familia sa aşa că în 10 minute m-am trezit strângând mâna întregii familii la intrare în bloc...very nice though...So Natalia, îţi mulţumesc pentru clipele de azi. Am avut o oră mai puţin plictisitoare şi fericită! And people, be always prepared to be surprised!

Splendour In The Grass

What though the radiance which was once so bright
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind;
In the primal sympathy
Which having been must ever be;
In the soothing thoughts that spring
Out of human suffering;
In the faith that looks through death,
In years that bring the philosophic mind.

William Wordsworth

sâmbătă, 11 aprilie 2009

DACĂ...

Bun venit dragii mei cititori,

Iată că a poposit şi primăvara pe meleagurile noastre în plină criză şi odată cu ea a venit şi inspiraţia mea care a fost tot în criză până acum... şi ca orice primăvară care se respectă, aduce cu ea şi faimoasa astenie de primăvară, mai vizibilă la unii indivizi decât la alţii dar atotprezentă. Cu această "ocazie'' unii dintre noi sunt inclinaţi să viseze cu ochii deschişi sau mai rau, să-şi reamintească o fărâmă măcar din trecutul lor. Nu demult şi eu am făcut un popas în trecut (aş putea să spun fără voia mea dar e foarte clar că tot ce facem se datorează nouă nu unei forţe mai puternice din afara noastră). Un lucru lipsit de importanţă dar valoros în amintirea mea m-a facut să retrăiesc anumite clipe din viaţa mea trecută. Privind în urmă, mi-am dat seama că totul e trecător în această lume dar ceea ce m-a frapat mai mult e că am suferit mult pentru ceva/cineva ce nu avea să se mai intoarcă nici măcar în inima mea. Deseori ne cramponăm de trecut sau de ceea ce credem că ar fi putut fi repetând la infinit acelaşi obositor, iritant şi etern DACĂ ca şi cum el ar putea să ne scape din ghearele vieţii şi realităţii. Şi DACĂ am privi dincolo de fiinţa noastră, de propriile frustrări, sentimente, dezamăgiri, ne-am da seama că soarele răsare în fiecare zi, că pomii înfloresc în fiecare primăvară şi că în definitiv viaţa merge mai departe cu sau fără voia noastră. Şi ca să fim fericiţi ar trebui să "mergem" şi noi mai departe odată cu ea, lăsând în urmă bune şi rele, dezamăgiri, tristeţi profunde, iubiri neîmplinite, cuvinte rămase nerostite pentru că acolo e locul lor, departe, în noapte, dispărând ca nişte candele ce ce sting una câte una, cedând locul altor dezamăgiri, tristeţi, iubiri şi cuvinte nerostite poate dar în acelasi rând lăsând locul a ceea ce înseamnă a fi viu... a trăi viaţa clipă de clipă cu bucuriile, implinirile dar şi eşecurile ei, păstrând în amintire tot ceea ce a fost frumos odată dar si uitând ceea ce a durut odată...Aşa că people, live your life while you can!